Motiv

Nu se stie de ce, sau poate doar eu nu stiu de ce… nici cum, nici cand apare frica. Pentru a face un pas, pentru a continua o rezolvare, pentru a sustine ceva, pentru a face curat, pur si simplu – pentru a face. Ceva.

Frica este o emotie, un gand, o substanta cu o formula chimica imposibila?

Exista un motiv, e logic, e chiar simplu, chiar in nasul meu, in spatele canii cu ceai verde si lamaie. Acum, motivul asta e …ca o armura, care trebuie sa ma apere sau ca o chestie autodistructiva?

 

Miijloc

Este mijloc de vacanta. Mijloc de ianuarie. ar fi trebuit sa fie ger, sa ninga si sa viscoleasca. De fapt, ploua. E gri si ploua – poate asa nu o sa mai fiu tentata sa ies nicaieri, si o sa mai invat putina anatomie… Sau o sa ma relaxez in continuare si o sa beau ceai si o sa ma uit la un serial nou…

 

imposibil

E oribil sa vrei ceva si sa nu poti avea acel lucru. E si mai oribil insa sa nu stii ce vrei. Adevarul este ca am fobie de decizii. Mi-e frica de decizii. si lumea e plina de ele, si toti trebuie sa facem alegeri, in fiecare zi; si uneori trebuie sa facem alegeri stupid de importante. de exemplu, vrei sa fii medic sau pilot? oh, e si mai oribil cand te razgandesti de obicei de 1000 de ori/sec.

E oribil sa decizi intre tine si tine. Dai cu banul, faci liste cu pro si contra si te gandesti si razgandesti, si le vrei pe amandoua. Ce faci, dragutule, pana la urma, ce faci? apesi help?

 

Invitatie la vals

Iti promit, dragutule, ca o sa fiu mai buna si mai putin lenesa. N-o sa opresc alarma de dimineata. Nu o sa mai fiu aiurita, o sa invat tenis si chiar camera mea o sa fie mereu ordonata – incepand de maine, sper. Multumesc, dragutule, ca pot sa fiu mica inca un an.

 

Aici

Primele zile de decembrie, din nou. Ceata, din nou. Frig, din nou. E secret si se apropie un miros fin de mere coapte, de turta dulce, de ceai si cacao cu lapte. Incep luminite care lumineaza cerul; marea e din nou calma si lacul e lin, dorm… e pace. Curand va fi feerie, va fi plin de cadouri, ras de copil, obraji rosii – ai mei sunt rosii tot timpul- si maini inghetate.

 

8

Ultima zi de Ramazan. O zi pliina de negrese, baclavale si restul. Fara drept de gustare. Una din ultimele zile in care puteam sa dorm pana tarziu, una din ultimele zile dinaintea unui …lucru nou.

Ei, inca sunt zen, inca sunt buna. Inca e limpede peste tot. A inceput sa fie toamna, de mult.

 

Serios

Si te rog nu te enerva, calmeaza-te. Ai incredere, sunt aici si nu mint. Nu ma ascund, doar vreau sa stai si sa respiri incet, aminteste-ti… Aminteste-ti de ameteala mea, de cerul liber, de lucruri bune. Uita ca sunt un dezastru natural. Fii bun, zambeste-mi frumos si o sa uit de toate.

Tu, te rog, nu ma mai controla.

 

Airplanes

Plec din nou. Si mai departe, cred, si va fi bine – sper. Parul meu se blonzeste singur pe zi ce trece, si pielea mea nu se innegreste, spre deosebire de minunatul rest al lumii.

Mai e putin din vacanta. Ador vacanta.

Vreau ca marea sa fie limpede, vreau sa fie vant, coafura mea rezista, vreau sa fie bine. Mai bine.

 

Mare

Am umflat barca si am si vaslit-o. erau pesti nemorti si apa limpede si calda. era infricosator cand barca se departa repede si vedeam meduze, era enervant sa aud rasete atunci, era bine sa fiu in barca.

Si cerul se-apropie si cade pe mine
E bine? E bine!

P.S.: Sunflower makes me happy.

 

Back to basics

Cedric (e primul, ca ruleaza), Aleca, Ella, Cosmina, Adi, Airika, Helen, Kristijan, Gerda, Tina, Mila “Jose Armanda”, Angeles, Eva, Ana, Carlitos, Ismail, Luisa, Nicola, Alessio, Francesco, Giordano, “Ursuletu’”, Svetina, Stefan, Beni, Ivo, Irina, Sacho, Bucatarul “The chief”, madamme de la bucatarie..

E alba, total. Si tantarii o iubesc. N-o sa mai mearga prin soarele de 12, n-o sa mai picteze pe tigla, nu se mai plang de mancare, nu se mai ia Aleca de ea, n-o sa se mai bage in seama cu toata lumea, n-o sa mai danseze cu tobele. Acum sunt in civilizatie.